ÎNCRÉDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă. ♢ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredinţa orice secret, orice misiune.
cica in viata e nevoie doar de ignoranta si incredere (m.twain) -logic - sunt interdependente
cica increderea se construieste, e nevoie de un proces de durata, de incercari
cica nu-i ok sa fii suspicios chiar daca exista indicii ca ceva e in neregula - trebuie sa ai incredere
dar cat? cat e nevoie sa perseverezi in a fi/te preface ignorant? care este limita? toleranta la nesfarsit? patimire doar din masochism?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Invariabil toti ajungem dezamagiti. Macar sa ne bucuram de moemntele de ignoranta si sa gustam din dulcea cupa a sperantei. Momentele in sine sunt prea frumoase ca sa se lase stricate de o juma de ora de dezamagire.
dependentele duc - in marea lor majoritate - la auto-distrugere. iar dependenta de iluzii este tentativa continua de sinucidere. si nimeni nu se sinucide din prea multa fericire.
Poate ca sunt metode de a "vindeca" dependentele, indiferent care ar fi ele. A te lasa condus de "motoare" exterioare vointei personale este un semn de imaturitate...
Iar tu mi-ai parut o persoana cat se poate de matura.
Nu te mai lasa condusa de sperante si incearca sa iei viata asa cum este.
PS
Suna patern sfatul meu, dar vine din suflet.
multumesc.doar ca nu stiu cum sa ma tratez de intradgosteala :(
Trimiteți un comentariu